Din 2016 pana acum am descoperit un stil de viata empatic cu animalele care m-a ajutat sa vad lumea altfel. Modul de viata in sine nu este rau deloc, insa persoanele ... stiti cum sunt oamenii, mai ales fanaticii. Fanaticii de orice fel, incepand de la fanatismul religios, la feminism,la nationalism, pana la veganism. Fanatismul intotdeauna indeparteaza scopul initial si instiga la ura. Vreau sa va spun asta pentru ca voiam sa va vorbesc despre cum am descoperit eu veganismul si impresiile mele despre aceasta "dieta" empatica cu animalele. Prima impresie pe care toti o avem despre vegani este aceea ca sunt extremisti, rai, critici, etc. Te simti judecat doar pentru ca mananci sarmalute de la bunica si porti sandale de piele naturala. Am incercat in schimb sa privesc obiectiv, pentru ca nu sunt genul de persoana care respinge o idee fara sa ascult argumentele pro si contra si sa ma documentez serios pe acea tema. Am intrat de buna voie pe grupuri de vegani(fara sa fie nevoie sa fiu vegana), am stat in umbra si priveam postarile lor. In mare, miscarea lor este una buna, asa ca de Pasti am incercat sa tin post si sa fiu activista. Mi-am luat o gramada de hate, desi eu nu am dat cu paru in cap nimanui si n-am obligat pe nimeni sa faca ce fac eu. Simplul fapt ca mancam la masa fara produse din animale le-a pus un semn de intrebare celor din jur. "Da, tin post", asta era scuza mea si toti erau intelegatori. "Da, sunt vegana" si brusc toti imi sareau in cap, ma faceau nebuna si schiloada, desi eu de la nastere am fost sub greutate (chiar daca am imbalotat carne, degeaba, asta e felul meu de a fi). Am devenit victima si nu intelegeam de ce veganii sunt asa urati de societate.
In prezent mananc echilibrat, desi incerc sa mai reduc din alimentele de origine animala, dar sunt activista. Sunt pro la tot ce inseamna inchiderea circurilor cu animale, la legea cu inchisoare a celor care bat si omoara animale, refuz sa ma imbrac in blana naturala(prefer cea artificiala, chiar nu vad diferenta) si in piele, si sunt tot timpul saritoare sa ajut animalele aflate in primejdie. Plus, e o dieta mai sanatoasa decat puii injectati, salamul si muschiul colorati cu extract de gandac, samd. Prefer legumele si fructele stropite. Adaug aici si intoleranta mea la lactoza.
Sincer, e o schimbare de bine in viata mea, m-a ajutat sa devin o persoana mai buna, am descoperit cruzimile din spatele lanturilor de restaurante si alimentare, precum si a tabacariilor. Poate pentru ca am simtit ca sunt vinovata, oarecum complice la uciderea lor. A, da si il sustin pe Mihai Bendeac cu religia lui empatica :))))
O sa devin vegana in viitor? Poate, daca asta ar schimba cu ceva numarul animalelor omorate si inseminate artificial. Dar cu o floare nu se face primavara. Da, poate cand o sa fiu la casa mea, cand o sa-mi cumpar eu singura mancarea atunci o sa mananc frunze de dragul animalelor, pana atunci doar reduc carnea din dieta mea, baby steps cum s-ar spune - un obicei pe care veganii extremisti il critica cu o ura direct proportionala cu iubirea lor fata de animale. Cu ura si obligatia n-o sa motiveze pe nimeni sa devina vegan, ba chiar o sa-si formeze o impresie proasta si de-al dracu o sa manance la KFC.
Concluzia: m-a ajutat veganismul sa devin o persoana mai fericita decat eram? Da si nu. Da, pentru ca e un stil de viata sanatos(asta DOAR DACA MANANCI ECHILIBRAT) si nu pentru ca ma simt judecata daca devin vegana. Voi fi tinta glumelor si a criticilor, desi pe mine chiar m-ar durea undeva adanc daca persoana din fata mea mananca altceva decat sunt eu obisnuita.
Ps: pentru o viata fericita si lipsita de nervi va recomand sa nu judecati oamenii in functie de orientarile lor, de stilul lor de viata, de religia lor si tot asa. Acum nu fiti naivi, asta nu inseamna ca trebuie sa inghititi tot rahatu pe care ei il mananca ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu